Eram conștientă că făceam o greșeală procedând astfel, dar mi-am zis: ”Numai de data asta!” Fiind încrezută că data viitoare va merge de bună voie. Doar era atât de ÎNCÂNTATĂ de lecțiile de dans!

I-am povestit apoi soțului despre pasul meu conștient greșit în raport cu Anna, și el mi-a deschis o perspectivă cu mult mai largă de a privi lucrurile. Nu era nimic nou, dar am apreciat faptul că mi-a amintit acest adevăr extraordinar!

O alegere este greșită fie că-ți spui că e doar o dată sau o vei mai face. Un munte îl urci treptat, alegând să procedezi corect de FIECARE DATĂ.

Și abia peste 10 ani vei putea vedea daca ai ajuns în vârf sau ai rămas tot la poale! 

Urcușul este compus din mii de alegeri corecte pe parcursul unei perioade îndelungate.

Nu ai cum să măsori AZI sau mâine sau peste o săptămână dacă urci sau cobori, și ce fel de caracter cultivi în copilul tău. Însă, peste 10 ani, diferența va fi vizibilă. Un copil se naște cu o anumită personalitate, dar ca și părinți avem responsabilitatea de nu rămâne ingoranți la potențialul lor de a-și cultiva un caracter puternic și a-i ajuta să lupte mai ușor cu tendințele naturale de a alege calea cea mai ușoară.

Motivația copilului de a face ceva trebuie să vină din interior. Oferindu-i o recompensă, am obținut ce mi-am dorit pe moment, alegând calea cea mai ușoară, dar prin asta nu am contribuit deloc la cultivarea caracterului ei și motivația ei intrinsecă de a face anumite lucruri.

Mi-am dat seama că a cultiva un caracter puternic valorează cu mult mai mult decât o lecție de dans!  

De cîte ori sacrificăm ceea ce ne dorim în perspectivă pentru copiii noștri pentru a ne simți bine pe moment. Alegem cei mai simplu și cu mai puțină bătaie de cap și oamenii din jur fac la fel cu copiii noștri. Îmi amintesc că așteptam în rând să ne facem pașapoartele biometrice și copiii nu mai aveau răbdare. Înainte de a avea măcar șansa să vorbesc cu ei și să cultiv în ei răbdare, doamna care ne procesa documentele le-a oferit bomboane și napolitane fără să mă întrebe dacă nu am nimic împotrivă.

Desigur că e mai ușor să liniștești un copil cu o bomboană, dar oare în acest moment cum arată urcușul muntelui? Aș vrea să spun că stagnăm, dar nu regresăm noi oare în cultivarea unui caracter puternic în copiii noștri?